sirop de tuse

Recent, am vazut un film mai de fete asa, cu un el si o ea, care s-au cunoscut intamplator, ca in majoritatea filmelor, dar care au ajuns sa se indragosteasca unu de altul iremediabil si sa se iubeasca foarte foarte mult. Clasic, asa se intampla in toate filmele romantice, dar erau cateva lucruri care pe el il facusera sa se indragosteasca de ea atat de mult. Lucrurile alea mi-au placut si mie foarte mult, si am tinut minte si am zis ca o sa caut o fata care sa ma faca sa ma simt la fel. Asadar, daca am sa ma indragostesc vreodata, o sa ma indragostesc de cineva a carei culoare preferata o sa vreau sa o stiu, sa stiu cum ii place cafeaua, mai dulce, mai amara, cu lapte sau fara. O sa ma indragostesc de o fata al carei ras sa imi placa si o sa vreau sa fac tot ce pot ca ea sa rada mereu, sau in cel mai rau caz doar sa zambeasca, si atunci cand zambeste sa fie adevarat, sa nu aiba nicio retinere. O sa ma indragostesc de o fata care atunci cand vrea ceva, isi pune capu pe umarul meu si imi spune ca ar vrea si ea ceva. Vreau sa ma indragostesc de o fata pe care sa o sarut in public, sa ma tin cu ea de mana pe strada si sa fim haotici, sa se uite lumea la noi si noua sa nu ne pese, sa ma indragostesc de cineva careia nu i-as face niciodata rau, ba dimpotriva, sa stiu ca tot ce fac e ca sa-i fie ei bine, sa se simta protejata si mai presus de toate celelalte. Vreau sa ma indragostesc de cineva care stie ca are defecte, dar eu sa-i spun ca o plac cu totul, si ca eu m-am indragostit de tot ce tine de ea.Vreau sa-i stiu preferintele in legatura cu orice tema, vreau sa ma cert cu ea pe anumite subiecte, si chiar daca n-are dreptate s-o las sa castige, doar ca sa o vad zambind. O fata care sa inteleaga atunci cand i se spune „nu”, si sa stie ca nu ii spun asta ca nu vreau, ci doar ca o sa se intample mai tarziu. Vreau sa gasesc fata aia langa care as vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata, si s-o pup si sa ii spun ca o iubesc. O fata simpla, rasfatata doar de mine, o fata pe care sa vreau sa o prezint tuturor, o fata despre care sa vorbesc din senin..sa fie in gandul meu mereu, chiar daca nu suntem unul langa celalalt. Nu caut perfectiunea, pentru ca stiu ca nu exista. Vreau doar fata care sa ma faca sa vreau tot ce am scris aici. Cum o sa stiu cand am gasit-o?  O sa am un zambet prost pe fata mereu cand sunt langa ea, si cand nu sunt, ma voi gandi la ea.

Sper s-o gasesc in curand, si sa o tin langa mine mereu.

short stack…

e naspa fara bani. e naspa rau sa fii student si s`o arzi aiurea pe camera la ora 1.54 am. e naspa sa te cheme toata lumea in oras, la o bauta, si tu sa nu poti sa spui „da”. sa ma cac in guvernu boc si in masurile lui de austeritate. duminica e zi sfanta. cardul isi primeste partea lui de glorie, si ma face fericit. bine ca a venit!

 

let the show begin.

my way…

si da, esti in bucuresti si totul ti se pare ciudat. ajungi intr`un stadiu in care nu mai stii ce trebuie sa faci, cand trebuie sa faci si daca e bine sa faci ceea ce ai in gand. facultatea te dezorienteaza total, cursuri dupa cursuri si seminare fara sfarsit te fac sa te gandesti daca locul in care esti chiar a fost unica ta dorinta. multi dintre noi au venit in bucuresti cu unicul lor vis: viata de student. momentan facultatea se afla pe plan secund. avem o tinerete si incercam din rasputeri sa profitam de ea iar varsta noastra de acum ne permite sa facem acest lucru din plin. pierdem nopti, ne imbatam, ne pierdem mintile, dormim cand nu trebuie si unde trebuie. multa lume ne atrage atentia ca nu e bine ce facem, ca o sa ajungem vai de capul nostru, ca bucurestiul nu inseamna numai distractie, inseamna si efort intelectual. ascultand mirifica melodie a lui R.W, „my way” am ajuns la concluzia ca noi decidem ce sa facem si cum sa facem. si acum sa va spun ceva facand referire la viata fiecarui om care va spune ce si cum sa faceti…

 

ganditi`va la persoana care va spune voua aceste lucruri. in majoritatea cazurilor persoana respectiva este unul din ce 2 parinti pe care vrei nu vrei ii iubesti nespus si ii asculti. dar ati auzit foarte multe povesti cu ce faceau ei cand erau tineri, si in niciuna din ele nu e specificat invatatul. noi de ce sa facem acest lucru. suntem tineri si ne place sa ne distram. suntem tineri si ne place sa bem si sa ne spargem mintile in asa hal incat a 2`a zi sa nu mai stim nimic  din ce am facut cu o seara in urma. suntem tineri si ne place sa pierdem nopti, chiar daca nu avem timp sa le recuperam. cafeaua si tigara ne alina oboseala zilnica si sunt alaturi de noi. suntem tineri si ne place sa ne distram indiferent de consecinte. avem timp si sa invatam si sa facem ce vrem cu viata noastra…spre bine desigur. suntem in orasul in care nu poti avea incredere in nimeni si nimic. te alini cu gandul asta si mergi mai departe. vine sesiunea..si ce? stai in casa si inveti, te duci la examen si`l treci. nu te omoara nimeni daca ai o restanta. faci totul cum vrei…my way, your way, everyone`s way. si o sa vezi ca totul va fi frumos intr`un final.

„don`t waste your youth growing up. you`ll realize one day that the beautiful things passed you by and now you`re looking back and think: what happend with my life so far?” si vine raspunsul… „what you`ve been told”

asa ca dragii mei, faceti totul dupa bunul plac si nu puneti botu` la una si la alta. Punct(.) and happy ending

from now on…

cuvinte..uneori ele nu sunt de ajuns pentru a descrie ceea ce simti, starea de spirit, senzatia simtita si alte cacaturi d.astea. ce.a fost mai greu, dar tot odata mai simplu a trecut. prima saptamana in bucuresti a fost plina de aventuri. personal m am distrat „maxim” si am profitat de fiecare ora libera pe care am avut.o.  tot ceea ce am avut in cap am dus la realizare. nopti nedormite, dimineti de cearta cu telefonul, drumuri la facultate  facute fara niciun motiv, dialoguri in somn cu tine insuti, si multe alte chestii. prieteniile incep sa se cladeasca cu persoane noi. cele deja existente se intaresc iar sticla se goleste din ce in ce mai repede. not so good

spre sfarsit de saptamana lumea cam ramane fara bani…ca sa vezi si eu fac parte din aceeasi categorie, asa ca azi cam fac foamea. nu tu tigari, nu tu mancare..macar cartela de metrou sa.ti fie alaturi. ne chinuim si trecem si peste asta. pitestiul mi.a fost alaturi si la bine si la rau, sa vedem de ce se va intampla pe viitor.

 

au revoir..! putin somn nu strica

rewind…

stau si ma gandesc cateodata ce cauta monotonia in viata noastra. 19, 20 de ani si ne plangem ca suntem plictisiti, ca nu avem motive sa fim fericiti si multe alte chestii de cacat. nu e persoana care sa nu aiba astfel de clipe, asa ca haideti sa incercam sa le excludem. proaspat intors de la mare, parca am mintea mai libera, gandirea mai limpede, iar toate problemele s`au dus. acelasi costinesti plin de gunoaie, de pitipoance pe tocuri de enspe centimetri, dar si de fete frumoase cu mintea limpede, de tipi si tipe sub influenta grava a alcoolului, de gabori prosti si fara pic de gandire, de soferi care mai de care mai smecheri ce se plimba pe faleza cu motoarele turate…si plin de multe alte chestii te face in fiecare an sa`ti para rau ca l`ai parasit, si astepti cu nerabdare urmatorul an unde distractia va fi cel putin la aceeasi intensitate.tot el contribuie si la detasarea ta de stresul care te`a cuprins un an intreg. datorita zilelor petrecute acolo, chiar daca te intorci acasa obosit, iti dai seama ca o viata ai si ca merita sa te distrezi, nu sa stai sa te gandesti la toate prostiile pe care le auzi din stanga si din dreapta.

incerc sa ma detasez de toate cele trecute; incepe o noua etapa din viata mea si a multor prieteni. lasam grijile acasa si ne mutam fara stres in bucuresti, unde speram noi ca pe langa nopti pierdute si distractii sa facem loc si unor momente de invatat. macar sa trecem cu bine de sesiuni si totul va fi frumos. pana la 1 octombrie, chill out!

thanks love!

acum ca a trecut si banchetu, simt ca sfarsitul e aproape. cei doi prieteni stau la colt, si ma asteapta; imi soptesc la ureche tot felul de lucruri si imi provoaca un stres enorm. el mai are putin si se termina. parca ieri am intrat pentru prima data in curte, inconjurat de chipuri necunoscute. eram fericit ca am ajuns unde vroiam, iar un viitor frumos se preconiza. primul an a trecut destul de greu, si deja mintea imi era plina de ganduri gen „hai sa se termine mai repede”. eram necopt,iar acest lucru aveam sa-l descopar pe parcurs. dar nu numai eu gandeam astfel…si ceilalti colegi erau cuprinsi de nerabdare. auzisera si ei ca e frumos la bucuresti si toata lumea vroia „libertate frate, poate facultate”.odata cu sfarsitul clasei a 9`a, timpul a inceput sa zboare. prieteniile au inceput sa se creeze, barfele despre cei de sus circulau mai ceva ca in politica, iar chiulul devenea un hobby. am inceput sa invatam si ce`i ala alcool, si ce`i aia femeie, si cum te simti dupa o noapte nedormita, dupa 2, dupa 7, cum traiesti experienta unei sedinte cu parintii si multe alte lucruri. el ne`a oferit multe experiente de neuitat. ne`a pus la dispozitie al sau spate, unde luai o scurta pauza de la monotonia interioara. el ti`a oferit senzatii tari. unde altundeva se mai fac exercitii de incendiu in ritmul in care se fac la noi? unde altundeva mai ai senzatia ca un geam va cadea la 2 pasi de tine? unde altundeva mai gasesti capete de cerb in buda? si multe alte chestii. el ti`a oferit spatii de relaxare. este suficient sa iesi pe poarta…apoi dumnezeu cu mila. el a avut parte de celebrari in fiecare sfarsit de an si multe alte lucruri.

o sa`mi fie dor de multe lucruri. o sa`mi fie dor de fetele noastre schimbate, observate in poze. replici gen „ce fata aveam” o sa tot auzim. dar n`are nimic. omul e facut sa se schimbe iar el a avut un rol esential in formarea noastra.ne`am atasat unii de altii fara sa vrem, si am realizat ca e bine. la inceput erau bisericute, dar pe parcurs am reusit sa ne unim la nevoie, ca o adevarata familie. am impartit si bune, si rele. certuri apareau zilnic dar o prietenie adevarata statea la mijloc si avea grija sa rezolve orice. timpul avea grija sa consolideze relatiile. fie ca era petrecut la o cafea sau in spate, cu trecerea lui aflai mult mai multe lucruri. barfele aveau si ele un rol esential in acest proces. ne`am facut mai mari si am ajuns sa iubim. am si suferit, am fost si fericiti, dar am reusit sa ajungem la o stare de echilibru. absentele incepeau sa devina un hobby. scutirile erau mai dese decat caietele. secretariatul era un fel de sanatoriu al zilelor noastre umplut cu scutiri cu fel de fel de boli. am capatat si vicii, bune zic eu, printre care cafeaua sau pokerul. hai sa includem si tigara, care ne`a devenit un prieten bun.

am avut parte de petreceri, baluri, tabere, serbari cu ocazia zilelor liceului si multe alte chestii amuzante. nimic nu ne`a impiedicat sa avem o viata placuta alaturi de el. chit ca traiam cu frica sa nu care cumva sa ne trezim cu vreo caramida in cap, a fost frumos.  un rol important in formarea noastra ca oameni l`au avut si profesorii. o sa mentionez cate ceva despre ei in cele ce urmeaza…

multumesc mirela pentru toate absentele motivate, multumesc alina pentru ca ne`ai batut la cap sa invatam, multumesc alex ca ne`ai invatat cum sta treaba cu femeile, multumesc adrian pentru minunata ta ora de tic si te felicit pentru postul ocupat, multumesc costica pentru ca ne`ai lasat sa citim lectia de fiecare data cand ne`ai ascultat, multumesc vicentiu pentru ca ne`ai adaugat la vocabular expresia „Liber!”, multumesc bianca pentru ca ne`ai invatat cum sta treaba cu 0, multumesc simona pentru ca ne`ai invoit ora de ora, multumesc maria pentru ca ne pui manele in ora, multumesc lucian pentru ca ne`ai aratat cum arata nataraul universal si in cele din urma, multumesc gheorghita ca ne`ai impartasit tainele romei.

pana acu ceva vreme nu intelegeam de ce toata lumea plange cand se termina. acum realizez cat adevar era in vorbele altora. fiecare vorbea despre liceu cu ochii inlacrimati si cu sentimente de melancolie. amintiri placute vor avea un loc in sufletul fiecaruia dupa ce el se va sfarsi. va avea un loc in inimile noastre pentru totdeauna. el a fost prietenul nostru fidel. el a fost Liceul!

inchei acest post prin a ura succes tuturor elevilor in an terminal. bafta la bac si sa aveti parte de o admitere usoara. sa ne vedem sanatosi peste 5(b)ani, 10(b)ani, 15, 25 de (b)ani

Stapanire adolescentina!

Am fost acuzat recent ca nu am activitate pe blog:-s…imi pare rau, dar nu am subiecte de abordat…subiectul „pascu” desi este la moda, a cam fost fumat, balul bobocilor nu este de actualitate, iar singurul lucru de care as putea sa ma leg in acest moment sunt boracii, pardon bobocii!

Ca in fiecare an, acestia sunt din ce in ce mai fitosi, plini de aere specifice varstei si cu mult tupeu nejustificat. Chit ca vin de la Sapata de Sus, Ciorogarla sau sunt sunt din oras, au aceleasi trasaturi. Cei mari sunt mereu in urmarirea bobocilor sau boboacelor mai „hot”, dar acestia lipsesc de la an la an din ce in ce mai rau. Vorba unui prieten, ar trebui sa fie o norma de frumusete pentru a intra in acest liceu. In speranta ca-i vom gasi pe „da spesal uanz” organizam ca in fiecare an balul bobocilor…chestia aia la care te duci hotarat sa`ti pierzi virginitatea ca asa ai vazut tu prin filme, dar ramai tot cu dopu’ pus spre dezamagirea ta. Inca nu am avut timp sa ma duc la preselectie, dar sunt foarte hotarat sa ma duc sa analizez competitia…ca cine stie ce vedete mai scoatem si anu asta. Viitorul lor este in mainile noastre…a venit si randu’ nostru. Am auzit cum ca ar participa si o fata de peste mari si tari…e clar, ne domina din ce in ce mai mult! Succes fato…sa speram ca`l gasesti pe Mohamed!

Deja mi s`a luat de aceasta perioada in care toti sunt concentrati pe boraci, iar noua ni se acorda atentie doar cand suntem vazuti in spate..e bine. Toata aceasta dominare va fi ca in fiecare an de scurta durata, pentru ca dupa bal nimeni nu va mai sti cine a participat sau nu la bal…vor fi amintiti numai El si Ea, iar restul vor fi dati uitarii…

Succes celor de la filologii in organizarea balului, si sa speram ca anul asta vom avea si noi parte de fripturi calde, mai mult de 10 minute de atentie din partea vedetei ce`si va expune formele pe scena si daca nu cer prea mult…macar tineti si voi vinu ala la rece!

Va pup boboceilor…

Politica si Tutun

Doua cuvinte total diferite…poate unii din voi ar putea face o legatura intre cei 2 termeni; oameni burtosi cu lefuri grele, situatie sociala „precara” si care de care mai bagaciosi in afacerile statului imbina cele 2 activitati zilnic. Dar problema nu este la ei, ci in interiorul liceului:)

Am vrut de ieri sa scriu despre aceasta tema, dar colegu de blog i`a luat apararea celui din coltul galben pe motiv ca ar fi colegi de partid. Dar umila mea persoana nu este multumita pentru ca mai sus numitul nu este de acord cu cel mai popular loc din incinta liceului „spatele”…cu cateva zile in urma, Costel si`a facut aparitia in faimosul sacou gri pe care i l-au facut cadou cei de la penele de mos craciun si a rostit urmatoarele cuvinte…citez: „Fumatori si Fumatorite va spun pentru ultima data sa plecati d-aici”…ee, pana aici.

Pai mai stimabilule, locul acela a fost deschis de principalul liceului Miu! El a deschis acest loc pentru a avea si tu unde fuma o tigara simpla dupa o ora stresanta, ii mai barfesti pe x si pe y si trece timpu….mai ales ca acum suntem multi a 12`a, avem varsta legala si capacitatea de a gandi logic si lucid, asa ca nu vad motivul pentru care ne-ar interzice frecventarea acestui loc.

Asa…acum legatura cu titlul. Un prieten, zilele trecute mi`a spus ca Lucica nu este de acord cu ideile lui Barbulete pentru ca ar fi din partide diferite. Ba ma lasi…pai daca unu-i penelist si unu-i pedelist hai sa nu fim de acord unu cu ideile celuilalt…ca vezi dom’le afla partidu si iese urat. Te bagi tu la ce iubesc elevii cel mai mult doar pentru ca nu esti tu de acord…esti principal, ai drepturi…esti adjunct, asculti. Parerea mea!

Acu sper sa nu-mi sara in cap admiratorii secreti ai lui Costel, dar mie unu’ nu mi-a placut tupeul…stiu ca-i am de partea mea pe „spatisti”, asa ca in caz de ceva..ne facem si noi partid P.TZ.L(partidul tzigara lunga)

p.s.:colegu, sa nu-ti pui penelistii pe mine:-s!

so be it!

Eh, si uite asa s-a dus si ultima vacanta de vara din viata noastra de licean…sincer sa fiu, ma cam plictisisem de vacanta din momentul in care am parasit costinestiul, cu destinatia craiovei! vacanta luase sfarsit pa’ bune. Fara nopti pierdute, fara bagaboante si alcool, fara scandaluri cu politia, reveneam la ce cunosteam mai bine…rutina familiala. Dar principalul motiv pentru care scriu acest post, este inceputul scolii…anu 4 de liceu, anu tocilarilor, sau cum vreti sa-i spuneti.

Chit ca nu a inceput inca, mai avem circa 13 ore de libertate, unii sunt deja stresati…”vai de mine, trebuie sa invat anu’ asta sa rup, ca altfel nu intru la facultate”…daca va stresati d’acu va spun o chestie: „Dumnezeu fie cu voi”…(vincent cred ca e mandru de mine in acest moment)… Sa recunoastem, este un an greu pentru noi astia mai mari, dar asta nu ma va face sa renunt la obiceiurile mele si la caterinca derulata in timpul orelor.

Am aflat totusi o veste proasta…celebrul Miu, cu a lui solenza verde cameleon, proaspat posesoare a unei zgarieturi pe partea stanga, nu-si va mai tine discursul prin care ne spune ca ar trebui sa ne simtim onorati ca suntem elevi in I.C. Bratianu; nu vom mai avea parte nici de dusul cu apa sfintita al superiorilor lu’ Pascu, si nici de celebra imbulzeala din curtea interioara, unde bobocimea era uimita de caramizile portocalii si in stare de eroziune de pe fatada liceului. Voi n`aveti niciun stres…sunteti 80% de la Ciorogarla si ati venit sa vedeti si voi cum arata o sticla de cola la 0.25 si un tac de biliard…tot respectul! …

A…si cica noi avem si catalogu scris dragii mei..asa ca de marti…show time. Chiar imi era dor de Vicentiu si a lui privire ucigatoare catre coltul impaienjenit al cabinetului…imi propun anul asta sa rezist mai mult de 5 minute la celebra lui ora(tupeu…!)…cum spunea si bog, suntem familiarizati cu expresia „Liber!!!”

p.s:sfat pentru bobocime!!!

Garoafele nu sunt la moda…asa ca renuntati la pachetu de tigari si luati un buchet cu mai multe petale…Bafta!

time is everything…

si pentru ca mai e putin timp si se termina si „lunga” vacanta de vara, m`am gandit sa scriu un post despre valoarea timpului. este impropriu spus ca`l „scriu”, deoarece am gasit niste fraze pe un site si tot ce trebuie sa fac este copy-paste…asa ca nu e nicio vrajitorie la mijloc….sa trecem la subiect:

incepem cu anul:

-Pentru a intelege valoarea unui an,vorbeste cu un student care a picat un examen important.

continuam cu luna:

-Pentru a intelege valoarea unei luni,vorbeste cu o mama care a dat nastere unui copil prematur.

vine de la sine saptamana:

-Pentru a intelege valoarea unei saptamani,vorbeste cu editorul unei publicatii saptamanale.

urmata de ora:

-Pentru a intelege valoarea unei ore,vorbeste cu o pereche de indragostiti care sunt despartiti si vor doar sa  fie impreuna din nou.

ora are la randul ei minute:

-Pentru a intelege valoarea unui minut,vorbeste cu cineva care tocmai a pierdut trenul sau avionul.

iar minutele au cate 60 de secunde:

-Pentru a intelege valoarea unei secunde,vorbeste cu cineva care a pierdut pe cineva drag intrun accident.

dar sa nu uitam ultima, dar nu cea din urma:

-Pentru a intelege valoarea unei miimi de secunda,vorbeste cu cineva care a castigat o medalie de argint la Jocurile Olimpice.

Timpul nu asteapta pe nimeni.Aduna-ti timpul ramas in fiecare moment si-ti  va fi de mare folos.Imparte-l cu cei pe care ii pretuiesti si iubesti si va deveni mai pretios.

x.o.x.o. stics!